Tilman Otto Wagner

TRECUTUL … REFLECTIA LUNII




un ultim şi înzestrat sfârşit de seară,
pantoful doborât de lumina, ce coboară
din aerul încins al camerei întunecate;
stai întins, deschizi trecutul . . . cazi pe spate.
 
 
mai vrei să auzi glasul, să miroşi marea,
căutând cu privirea provocarea.
urmează cuvântul şi vei reflecta
albastrul infinitului. 
 
 
reflecţia sumbră a unei banale lumini,
visezi spre imortalitate . . . umbre despicate, spini.
trezesc în tine zbuciumate provocări,
în timpul cugetândei tăceri.   
 
 
amintiri roşii, cenuşii păreri de rău,
relflecţia lunii şi a umerului tău.
glasul transparent,
câteva gânduri răsfirate pe un şemineu.
 
 
fumul de ţigară coboară spre nori,
blândeţea profilului tău.
ne întrebăm: 
ce semnifică acest poem?
 
 
 
(2002)

All rights belong to its author. It was published on e-Stories.org by demand of Tilman Otto Wagner.
Published on e-Stories.org on 06/23/2011.

 
 

Comments of our readers (0)


Your opinion:

Our authors and e-Stories.org would like to hear your opinion! But you should comment the Poem/Story and not insult our authors personally!

Please choose

Previous title Next title

More from this category "Love & Romance" (Poems in italian)

Other works from Tilman Otto Wagner

Did you like it?
Please have a look at:


L I F E - Tilman Otto Wagner (Life)
A very unusual way.....🌠 - Ursula Rischanek (Love & Romance)
Good bye - Jutta Knubel (Emotions)